boncălui
/bon.kə.lu'i/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl. intranz.) (despre cerbi și alte erbivore mari) a scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | boncăluea | boncălueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică