bon
/bon/Etimologie
Din franceză bon.
Definiții
- bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc.
- hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bon | bonuri |
| genitiv-dativ | bonului | bonurilor |
| vocativ | bonule | bonurilor |
| articulat | bonul | bonurile |