bolniță
/'bol.ni.ʦə/Etimologie
Din slavă (veche) bolĩnica.
Definiții
- (înv.) spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere).
- loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bolniță | bolnițe |
| genitiv-dativ | bolniței | bolnițelor |
| vocativ | bolniță | bolnițelor |
| articulat | bolnița | bolnițele |