boicot
/bojˈkot/Etimologie
Din a boicota (derivat regresiv).
Definiții
- interdicție declarată împotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabilește refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreține orice fel de relații cu cei supuși acestui procedeu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boicot | boicoturi |
| genitiv-dativ | boicotului | boicoturilor |
| vocativ | boicotule | boicoturilor |
| articulat | boicotul | boicoturile |