bogomilism
/bo.go.mi'lism/Etimologie
Din Bogomil (nume propriu) + sufixul -ism.
Definiții
- doctrină și sectă dualistă apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice, în Rusia și în alte părți, care contesta treimea divină ortodoxă, existența umană a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericească etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bogomilism | — |
| genitiv-dativ | bogomilismului | — |
| vocativ | bogomilismule | — |
| articulat | bogomilismul | — |