boghiu
/boˈgiw/Etimologie
După franceză bogie, boggie.
Definiții
- cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boghiu | boghiuri |
| genitiv-dativ | boghiului | boghiurilor |
| vocativ | boghiule | boghiurilor |
| articulat | boghiul | boghiurile |