bodârlău
/bo.dɨrˈləw/Etimologie
Origine incertă, probabil expresivă. Din maghiară bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul român, din maghiară bukdar („cufundar”), derivare de la bukdolni („a se cufunda”) (cf., Cihac, II, 483 și DAR).
Definiții
- (ornit.) cufundar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bodârlău | bodârlăi |
| genitiv-dativ | bodârlăului | bodârlăilor |
| vocativ | bodârlăule | bodârlăilor |
| articulat | bodârlăul | bodârlăii |