boccealâc
/bok.ʧe̯aˈlɨk/Etimologie
Din turcă bohçalık.
Definiții
- (înv.) boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boccealâc | boccealâcuri |
| genitiv-dativ | boccealâcului | boccealâcurilor |
| vocativ | boccealâcule | boccealâcurilor |
| articulat | boccealâcul | boccealâcurile |