bocceagiu
/bok.ʧe̯aˈʤiw/Etimologie
Din turcă bohçacı.
Definiții
- (înv.) negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bocceagiu | bocceagii |
| genitiv-dativ | bocceagiului | bocceagiilor |
| vocativ | bocceagiule | bocceagiilor |
| articulat | bocceagiul | bocceagiii |