boccea
/bokˈʧe̯a/Etimologie
Din turcă bohça.
Definiții
- pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc.
- (înv. și reg.) șal mare pe care îl purtau femeile pe spate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boccea | boccele |
| genitiv-dativ | boccelei | boccelelor |
| vocativ | boccea | boccelelor |
| articulat | bocceaua | boccelele |