bocăni
/bo.kə'ni/Etimologie
Din boc + sufixul -ăni.
Definiții
- (v.intranz.) a ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bocănea | bocăneau |
bocănit
/bo.kə'nit/Etimologie
Din a bocăni.
Definiții
- acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bocănit | — |
| genitiv-dativ | bocănitului | — |
| vocativ | bocănitule | — |
| articulat | bocănitul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică