bocăni
/bo.kə'ni/Etimologie
Din boc + sufixul -ăni.
Definiții
- (v.intranz.) a ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bocănea | bocăneau |
Din boc + sufixul -ăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bocănea | bocăneau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică