boabă
/'bo̯a.bə/Etimologie
Din sârbocroată boba.
Definiții
- (specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă.
- bob.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boabă | boabe |
| genitiv-dativ | boabei | boabelor |
| vocativ | boabă | boabelor |
| articulat | boaba | boabele |