boțitură
/bo.ʦi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) boți + sufixul -tură.
Definiții
- cută, încrețitură (la un lucru boțit).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | boțitură | boțituri |
| genitiv-dativ | boțiturii | boțiturilor |
| vocativ | boțitură | boțiturilor |
| articulat | boțitura | boțiturile |