blocaj
/blo'kaʒ/Etimologie
Din franceză blocage.
Definiții
- rarblocare, blocadă.
- tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive.
- (tehn.) fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate.
- dig rudimentar format prin îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blocaj | blocaje |
| genitiv-dativ | blocajului | blocajelor |
| vocativ | blocajule | blocajelor |
| articulat | blocajul | blocajele |