bloca
/blo'ka/Etimologie
Din franceză bloquer.
Definiții
- (v.tranz.) a izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă.
- a închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor.
- (v.tranz. și refl.) a nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată.
- a interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc.
- (sport) a efectua un blocaj.
Exemple
- Zăpada blochează drumul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bloca | blocau |
Sinonime: 1, 2: astupa, bara, închide, 3: gripa
Antonime: debloca