blindaj
/blin'daʒ/Etimologie
Din franceză blindage.
Definiții
- înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc.
- înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol.
- înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blindaj | blindaje |
| genitiv-dativ | blindajului | blindajelor |
| vocativ | blindajule | blindajelor |
| articulat | blindajul | blindajele |