blestemăție
/bles.te.mə'ʦi.e/Etimologie
Din blestemat + sufixul -ie.
Definiții
- purtare, faptă de om blestemat.
- depravare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blestemăție | blestemății |
| genitiv-dativ | blestemăției | blestemățiilor |
| vocativ | blestemăție | blestemățiilor |
| articulat | blestemăția | blestemățiile |