bleotocăreală
/ble̯o.to.kəˈre̯a.lə/Etimologie
Din a bleotocări + sufixul -eală.
Definiții
- (reg.) faptul de a bleotocări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bleotocăreală | bleotocăreli |
| genitiv-dativ | bleotocărelii | bleotocărelilor |
| vocativ | bleotocăreală | bleotocărelilor |
| articulat | bleotocăreala | bleotocărelile |