bleau
/ble̯aw/Etimologie
Din germană Blech („tablă albă”), confer sârbocroată plech, maghiar pléh, rusă bljacha (Sanzewitsch 198; DAR) și ucraineană бляkха (bljacha).
Definiții
- (reg.) tablă de fier care îmbracă osia carului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bleau | bleauri |
| genitiv-dativ | bleaului | bleaurilor |
| vocativ | bleaule | bleaurilor |
| articulat | bleaul | bleaurile |