blasfemator
/blas.fe.ma'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- (livr.) persoană care defăimează (cele sfinte).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | blasfemator | blasfematori |
| genitiv-dativ | blasfematorului | blasfematorilor |
| vocativ | blasfematorule | blasfematorilor |
| articulat | blasfematorul | blasfematorii |
blasfematorul
/blas.fe.maˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din blasfemator.
Definiții
- forma de singular articulat pentru blasfemator.