← înapoi la căutare

blanșiruire

/blan.ʃi.ruˈi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză blanchir, germană Blanschieren.

Definiții

  1. operație de curățire a dosului pieilor tăbăcite.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativblanșiruireblanșiruiri
genitiv-dativblanșiruiriiblanșiruirilor
vocativblanșiruireblanșiruirilor
articulatblanșiruireablanșiruirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică