blajinele
/bla'ʒi.ne.le/Etimologie
Din blajin.
Definiții
- ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blajină | blajine |
| genitiv-dativ | blajinei | blajinelor |
| vocativ | blajino | blajinelor |
| articulat | blajina | blajinele |