blajinătate
/bla.ʒi.nə'ta.te/Etimologie
Din blajin + sufixul -ătate.
Definiții
- rarînsușirea de a fi blajin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blajinătate | — |
| genitiv-dativ | blajinătății | — |
| vocativ | blajinătate | — |
| articulat | blajinătatea | — |
Din blajin + sufixul -ătate.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blajinătate | — |
| genitiv-dativ | blajinătății | — |
| vocativ | blajinătate | — |
| articulat | blajinătatea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică