blajin
/bla'ʒin/Etimologie
Din slavă (veche) blažĕnŭ.
Definiții
- (adesea fig.) blând, omenos, pașnic.
- (despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) care exprimă bunătate, blândețe.
Din slavă (veche) blažĕnŭ.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică