bizuire
/bi.zuˈi.re/Etimologie
Din a (se) bizui.
Definiții
- faptul de a se bizui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bizuire | bizuiri |
| genitiv-dativ | bizuirii | bizuirilor |
| vocativ | bizuire | bizuirilor |
| articulat | bizuirea | bizuirile |
Din a (se) bizui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bizuire | bizuiri |
| genitiv-dativ | bizuirii | bizuirilor |
| vocativ | bizuire | bizuirilor |
| articulat | bizuirea | bizuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică