bizon
/bi'zon/Etimologie
Din franceză bison, care provine din latină bisōn, bisōnt („bour”). Inevitabil din proto-germanică *wisundaz („taur sălbatic, bour”).
Definiții
- (zool.) (Bison bison) animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă.
- (p.restr.) pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bizon | bizoni |
| genitiv-dativ | bizonului | bizonilor |
| articulat | bizonul | bizonii |