bivuac
/bi.vuˈak/Etimologie
Din franceză bivouac.
Definiții
- staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare.
- raradăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bivuac | bivuacuri |
| genitiv-dativ | bivuacului | bivuacurilor |
| vocativ | bivuacule | bivuacurilor |
| articulat | bivuacul | bivuacurile |