bivuaca
/bi.vu.aˈka/Etimologie
Din franceză bivouaquer.
Definiții
- (v.intranz.) (despre unități militare) a staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bivuaca | bivuacau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică