bitumen
/bi.tuˈmen/Etimologie
Din germană Bitumen < latină bitumen.
Definiții
- material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bitumen | bitumenuri |
| genitiv-dativ | bitumenului | bitumenurilor |
| vocativ | bitumenule | bitumenurilor |
| articulat | bitumenul | bitumenurile |