bituma
/bi.tu'ma/Etimologie
Din franceză bitumer.
Definiții
- (v.tranz.) a amesteca cu bitum un material granular.
- (v.tranz.) a face bitumajul unei șosele.
- (v.tranz.) a umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bituma | bitumau |