bismut
/ˈbis.mut/Etimologie
Din franceză bismuth.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal sfărâmicios, de culoare albă-cenușie cu reflexe roșietice, întrebuințat, sub formă de aliaje, în medicină și în industrie, cu numărul atomic 83 și simbolul Bi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bismut | — |
| genitiv-dativ | bismutului | — |
| vocativ | bismutule | — |
| articulat | bismutul | — |