bisericuță
/bi.se.ri'ku.ʦə/Etimologie
Din biserică + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui biserică.
- (fig.) cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bisericuță | bisericuțe |
| genitiv-dativ | bisericuței | bisericuțelor |
| vocativ | bisericuță | bisericuțelor |
| articulat | bisericuța | bisericuțele |