biruitor
/bi.ru.i'tor/Definiții
- persoană care a învins.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | biruitor | biruitori |
| genitiv-dativ | biruitorului | biruitorilor |
| vocativ | biruitorule | biruitorilor |
| articulat | biruitorul | biruitorii |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | biruitor | biruitori |
| genitiv-dativ | biruitorului | biruitorilor |
| vocativ | biruitorule | biruitorilor |
| articulat | biruitorul | biruitorii |
Din biruitor.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică