biruitor
/bi.ru.i'tor/Etimologie
Din a birui + sufixul -tor.
Definiții
- care a învins.
Din a birui + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | biruitor | biruitori |
| genitiv-dativ | biruitorului | biruitorilor |
| vocativ | biruitorule | biruitorilor |
| articulat | biruitorul | biruitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică