← înapoi la căutare

biruire

/bi.ruˈi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a birui.

Definiții

  1. acțiunea de a birui și rezultatul ei; biruință.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbiruirebiruiri
genitiv-dativbiruiriibiruirilor
vocativbiruirebiruirilor
articulatbiruireabiruirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică