birtășiță
/bir.tə'ʃi.ʦə/Etimologie
Din birtaș + sufixul -iță.
Definiții
- soția birtașului; femeie care ține un birt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | birtășiță | birtășițe |
| genitiv-dativ | birtășiței | birtășițelor |
| vocativ | birtășiță | birtășițelor |
| articulat | birtășița | birtășițele |