birnic
/'bir.nik/Etimologie
Din bir + sufixul -nic.
Definiții
- (înv.) persoană care era supusă la bir; (p.gener.) contribuabil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | birnic | birnici |
| genitiv-dativ | birnicului | birnicilor |
| vocativ | birnicule | birnicilor |
| articulat | birnicul | birnicii |