binoclu
/bi'no.klu/Etimologie
Din franceză binocle.
Definiții
- instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | binoclu | binocluri |
| genitiv-dativ | binoclului | binoclurilor |
| vocativ | binoclule | binoclurilor |
| articulat | binoclul | binoclurile |