binișliu
/bi.niʃˈliw/Etimologie
Din turcă binișli.
Definiții
- (înv.) persoană care purta biniș; (p.ext.) curtean.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | binișliu | binișlii |
| genitiv-dativ | binișliului | binișliilor |
| vocativ | binișliule | binișliilor |
| articulat | binișliul | binișliii |