binevoitor
/bi.ne.vo.iˈtor/Etimologie
Din a binevoi + sufixul -tor.
Definiții
- (adesea substantivat) care are bunăvoință; amiabil.
- (p.ext.) amabil, prietenos.
Din a binevoi + sufixul -tor.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică