binemerita
/bi.ne.me.ri'ta/Etimologie
Din bine + a merita.
Definiții
- (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”) a câștiga dreptul la recunoștința cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | binemerita | binemeritau |
Din bine + a merita.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | binemerita | binemeritau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică