binefăcător
/bi.ne.fə.kə'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care face bine altora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | binefăcător | binefăcători |
| genitiv-dativ | binefăcătorului | binefăcătorilor |
| vocativ | binefăcătorule | binefăcătorilor |
| articulat | binefăcătorul | binefăcătorii |
binefăcător
/bi.ne.fə.kə'tor/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din bine + făcător (după franceză bienfaiteur și bienfaisant).
Definiții
- care face bine, care folosește.