binefăcător
/bi.ne.fə.kə'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care face bine altora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | binefăcător | binefăcători |
| genitiv-dativ | binefăcătorului | binefăcătorilor |
| vocativ | binefăcătorule | binefăcătorilor |
| articulat | binefăcătorul | binefăcătorii |
binefăcătorul
/bi.ne.fə.kəˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din binefăcător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru binefăcător.