← înapoi la căutare

binefăcător

/bi.ne.fə.kə'tor/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din bine + făcător (după franceză bienfaiteur și bienfaisant).

Definiții

  1. care face bine, care folosește.

binefăcător

/bi.ne.fə.kə'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care face bine altora.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbinefăcătorbinefăcători
genitiv-dativbinefăcătoruluibinefăcătorilor
vocativbinefăcătorulebinefăcătorilor
articulatbinefăcătorulbinefăcătorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică