bina
/bi'na/Etimologie
Din turcă bina.
Definiții
- clădire în construcție sau în reparație.
- (înv.) clădire, construcție (de dimensiuni mari).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bina | binale |
| genitiv-dativ | binalei | binalelor |
| vocativ | bina | binalelor |
| articulat | binaua | binalele |