bilateralism
/bi.la.te.ra'lism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din bilateral + sufixul -ism.
Definiții
- metodă de politică comercială internațională, care constă în acordul dintre două țări în privința bunurilor și serviciilor pe care le schimbă între ele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | bilateralism | — |
| genitiv-dativ | bilateralismului | — |
| vocativ | bilateralismule | — |
| articulat | bilateralismul | — |
bilateralismul
/bi.la.te.raˈlis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din bilateralism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bilateralism.