bigă
/'bi.gə/Etimologie
Din franceză bigue < latină bigus, biga.
Definiții
- aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi.
- car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bigă | bigi |
| genitiv-dativ | bigii | bigilor |
| articulat | biga | bigile |
Sinonime: macara, car de luptă