bifurcare
/bi.fur'ka.re/Etimologie
Din a (se) bifurca.
Definiții
- faptul de a se bifurca;(concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bifurcare | bifurcări |
| genitiv-dativ | bifurcării | bifurcărilor |
| vocativ | bifurcare | bifurcărilor |
| articulat | bifurcarea | bifurcările |