bief
/biˈef/Etimologie
Din franceză bief.
Definiții
- porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bief | biefuri |
| genitiv-dativ | biefului | biefurilor |
| vocativ | biefule | biefurilor |
| articulat | bieful | biefurile |